Descrie ce faci în maximum trei propoziții

Lucrez cu femei care au ajuns într-un punct în care simt că s-au pierdut pe ele însele printre responsabilități, frici și experiențe grele. Le ajut să-și recapete claritatea, încrederea și puterea de a lua din nou decizii pentru propria viață. În special, vreau să le arăt femeilor de peste 50 de ani că nu este prea târziu să înceapă din nou, să se reinventeze și să devină independente.

Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine?

Probabil i-ar surprinde să afle că, deși sunt percepută ca o femeie foarte puternică, am momente în care mă trezesc cu anxietate și trebuie să-mi adun conștient gândurile, energia și credința. Puterea mea nu vine din faptul că nu îmi este frică. Vine din faptul că am învățat să merg mai departe chiar și atunci când îmi este frică.

Și mai este ceva: îmi place foarte mult liniștea. Deși comunic mult și susțin oameni, pentru mine singurătatea conștientă, rugăciunea și momentele în care rămân doar cu mine sunt esențiale.

A existat un moment specific când ai știut că nu mai poți continua la fel?

Au existat mai multe momente de acest fel, dar unul dintre cele mai importante a fost când mi-am dat seama că supraviețuisem multor lucruri, construisem, pierdusem și o luasem de la capăt, dar continuam să trăiesc ca și cum viața mea ar fi trebuit să rămână suspendată în trecut.

În acel moment am înțeles că nu mai puteam aștepta să dispară toate problemele ca să-mi permit să trăiesc. Am decis că trebuie să încep să construiesc din nou, cu ceea ce aveam, nu cu ceea ce mi-aș fi dorit să am.

Descrie un moment în care ai ales să continui, deși totul îți spunea să te oprești

După un accident foarte grav, în care mașina s-a răsturnat de cinci ori, am rămas cu patru tije și douăsprezece șuruburi în coloană. Au existat momente în care durerea fizică, frica și toate problemele din jurul meu ar fi putut să mă convingă că viața mea activă s-a terminat.

Am ales însă să continui. Uneori cu pași mari, alteori doar cu un pas mic într-o zi. După aceea am înțeles că omul nu trebuie să vadă tot drumul ca să înceapă. Trebuie doar să nu renunțe la următorul pas.

Ce te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public?

Cel mai mult m-a costat să vorbesc despre vulnerabilitatea mea și despre experiențele prin care am trecut. Mult timp am crezut că, pentru a fi respectată, trebuie să arăt doar partea mea puternică.

A meritat să încep să spun adevărul, pentru că am descoperit că exact lucrurile de care ne rușinăm sau pe care încercăm să le ascundem pot deveni punți către alți oameni. Când o femeie îmi spune „Și eu am simțit la fel”, știu că vulnerabilitatea mea nu a fost expusă degeaba.

Care este cel mai prost sfat repetat în domeniul tău?

„Trebuie doar să gândești pozitiv.”

Consider că acest sfat poate face foarte mult rău atunci când este oferit fără profunzime. Nu poți pune o afirmație pozitivă peste o rană pe care refuzi să o privești. Nu este suficient să-i spui unei femei să gândească pozitiv când ea trăiește în frică, rușine, nesiguranță sau dependență.

Mai întâi trebuie să se simtă văzută și să înțeleagă ce se întâmplă în interiorul ei. Abia apoi poate construi o gândire nouă, care să nu fie doar o mască.

Ce faci concret în primele zece minute când te simți blocată?

Mai întâi mă opresc. Nu încerc să mă forțez să rezolv totul în acel moment. Respir, mă rog și încerc să separ realitatea de scenariile pe care le produce mintea mea.

Apoi scriu un singur lucru pe care îl pot face imediat. Nu zece lucruri și nu planul pentru următoarele șase luni. Un singur pas. De foarte multe ori, blocajul scade când trec din gândire în acțiune.

Ce ai recomanda cuiva care are 50 de lei și o zi liberă?

I-aș recomanda să-și cumpere un caiet frumos și să meargă singur într-un loc liniștit, în natură sau la o cafenea în care se simte bine. Să-și lase telefonul deoparte și să răspundă sincer la trei întrebări:

Ce nu mai vreau să accept în viața mea?

Ce îmi doresc cu adevărat?

Care este primul pas pe care îl pot face în următoarele 24 de ore?

Nu avem întotdeauna nevoie de încă un curs sau de o soluție complicată. Uneori avem nevoie de o conversație sinceră cu noi înșine.

Ce carte, concept sau idee ți-a schimbat modul de a lucra?

Ideea care mi-a schimbat profund viața este că recunoștința nu înseamnă să negi ceea ce doare, ci să încetezi să lași durerea să fie singurul lucru pe care îl vezi.

Cartea Magia, de Rhonda Byrne, m-a ajutat să transform recunoștința într-o practică zilnică. Pentru mine, recunoștința nu este doar o listă de lucruri frumoase. Este o metodă prin care îmi readuc mintea în prezent și îmi amintesc că, chiar și într-o perioadă grea, există ceva de la care pot reconstrui.

Ce ai în telefon și ai recomanda pentru mai multă consecvență?

Am notițe în telefon în care îmi scriu ideile exact când apar, fără să aștept să fie perfecte. Uneori este o frază, o întrebare, o idee pentru un videoclip sau ceva ce am înțeles despre mine.

Aș recomanda oricui să aibă o notiță numită simplu „Idei”. Rezistența apare adesea pentru că vrem să creăm direct produsul final. Când îți permiți să aduni fragmente fără să le judeci, creația devine mult mai ușoară.

Ce creator, autor, gânditor sau mentor urmărești activ?

În această etapă a vieții mele aleg să urmăresc oameni care nu oferă doar informație, ci mă provoacă să o transform în acțiune. Unul dintre oamenii care au avut un rol important pentru mine este Andreea Elena Halikias.

La ea apreciez capacitatea de a vedea dincolo de ceea ce spune omul și de a pune întrebarea care îl obligă să se întâlnească sincer cu el însuși. Nu îmi oferă doar idei, ci și o oglindă. Iar uneori o oglindă sinceră este mai valoroasă decât încă o metodă.

Care a fost cea mai grea decizie luată în ultimii trei ani?

Una dintre cele mai grele decizii a fost să aleg să mă reconstruiesc profesional și personal, fără să mai aștept ca toate problemele mele să fie rezolvate.

A trebuit să accept că nu voi avea garanția că totul va funcționa, că voi fi înțeleasă sau că rezultatele vor apărea repede. Am luat decizia întrebându-mă nu ce este cel mai confortabil, ci ce fel de femeie vreau să devin dacă mă uit înapoi peste câțiva ani.

Care este cel mai contraintuitiv lucru învățat despre curaj?

Curajul nu se simte întotdeauna ca putere. Uneori se simte ca oboseală, teamă și nesiguranță, dar alegi totuși să te ridici.

Am învățat că nu trebuie să mă simt pregătită ca să fiu curajoasă. De multe ori, curajul apare după ce faci pasul, nu înainte.

Ce înseamnă pentru tine să mergi înainte fără garanții?

Pentru mine înseamnă să acționez cu ceea ce am astăzi, chiar dacă nu cunosc rezultatul. Înseamnă să public, să vorbesc, să cer, să creez și să încep înainte de a mă simți perfect pregătită.

Omul care așteaptă vrea mai întâi dovada că va reuși. Eu am învățat să fac pasul și să las dovada să apară pe drum.

Ce permisiune îi dai cititorului?

Îți dau permisiunea să începi înainte să dispară frica, înainte să ai toate răspunsurile și înainte ca ceilalți să înțeleagă ce faci. Viața ta nu are nevoie de aprobarea nimănui ca să înceapă din nou.